zen

On 11 decembrie 2013 by Paul Dicu

katana

Acum vreo 20 de ani, intalneam un incredibil maestru de zen, Kaimei sensei. Omul fusese diagnosticat cu un cancer pe la 18 ani, motiv pentru care si-a bagat piciorul si-a plecat in Thailanda si Japonia, pentru vreo 25 de ani, unde a deprins zazen-ul si-a devenit calugar in ambele scoli, soto si rinzai. A venit in Romania, incercand sa faca un templu zen, pe langa Carei, Evident, BOR a avut grija sa-l satanizeze la timp, donc, omul n-a mai reusit. Pusese ochii pe mine, spunea ca „put” a calugar si ne intelegeam extraordinar. La o bucata, dupa ce-am terminat sedintele de zazen, il inttreb, clasic: sensei, ce este zen-ul, din experienta ta? Se uita-n jos, se ridica de pe tatami, pleaca sa faca ceva de mancare si, in timp ce mancam, imi spune: cand ti-e somn – te culci, cand ti-e foame – mananci, cand te lupti – te lupti si cand te futi – te futi (limbajul lui era intentionat invaziv, zen-ul nu te mangaie pe crestet). Si, mai presus de orice, nu eziti si nu regreti. Asta-i tot. Dar poate gresesc. Dupa care, ne-am terminat masa, fara sa mai vorbim despre asta.

Prin ’95, la un stagiu de sabie, in Belgia, l-am cunoscut pe maestrul conducator al scolii. Un batran japonez,de vreo 65 de ani, unul dintre acei oameni de-i mai vedem prin filme. Ziua de bateam, noaptea beam. Intr-o dimineata, a ajuns in dojo inaintea noastra si, in loc sa conduca stagiul, si-a luat sabia si a inceput sa se antreneze singur. Am vazut atunci o tehnica de-o acuratete si-o precizie umilitoare. A, sa nu uit: statuse la baut, cu liderul european al scolii, pana la 6 dimineata.

Observ in jurul meu oameni care, incepand o activitate sportiva, incep sa se transforme, cred c-am mai vorbit noi, despre asta. Sunt intrebat, aproape cu repros: cum, tu bei? Nu mai bem, fiindca sportivii nu beau. Nu mai mancam ce ne dorim (desi ne curg balutele), fiindca studiile „spun ca n-avem voie”. Si, incet-incet, ne transformam in niste masinute, care uita ca sunt oameni care, cand sunt singuri, ar da orice pentru o ciorba de burta sau o vodca, dar, in public dau lectii despre cat de groaznic si rau e sa bei. By the way, stim cu totii ce relatie are Kimi Raikkonen cu vodca si asta nu l-a impiedicat sa fie un mare campion.

Ca sa ne intelegem, nu sunt deloc vreun model, nu promovez dezmatul ci, dimpotriva, discernamantul. Avem cu totii aceasta unealta care ne ajuta sa intelegem ca, inainte de orice, suntem oameni. Si tot discernamantul ne impiedica sa stam in carciuma pana la 4 dimineata, iar la 9 sa fim la startul cursei (desi, istoria dovedeste ca ne mai contrazicem, uneori). Incerc doar sa spun ca ne-ar fi tare folositor ca, macar uneori, sa ne auzim nevoile, tocmai ca sa impiedicam niste complexe ulterioare, si chiar sa ne crestem performantele sportive.

Cum ziceam, mananc, beau, fut si ma lupt. Nu regret nimic si nu ezit. Dar poate gresesc.

12 Responses to “zen”

  • Mugur Fratila

    Dar o tuica de dude din partea Constantei de cand n-ai mai baut? Ia spune? šŸ™‚
    P.S. Bravo, frumos spus, sincer nici chiar eu nu o puteam spune mai bine.

    • haha, fix de vreun an, era un rachiu de prin ’48, da’ daca vii cu ceva propuneri, stii ca nu dau inapoi šŸ™‚
      Multam, coane, esti generos.

      • Mugur Fratila

        Nu mai am ce propuneri sa fac despre aceasta minunata licoare :). Eu am baut ultima data acum vreo 4 ani si de atunci cam toata lulmea imi spune ca au disparut duzii din Dobrogea. Mi-ar placea sa stam candva la „una mica” asa ca sportivii care fac ce vor cand vor šŸ˜›

  • Gata, ne gandim si producem sedinta tehnica šŸ™‚

  • ahilesz@yahoo.com

    unde langa Carei?? chestia asta mirose mistic… si eu sunt curios šŸ˜‰ apoi o sedinta tehnica… nu strica pe frigul asta šŸ˜€

    • Nu, nicidecum nu e mistica, sensei spunea ca zen-ul e doar practica, iar zazen-ul, asa cum ii spune si numele, ne invata „doar sa sedem”. Unul dintre elevii lui, locuind in zona, ii pusese la dispozitie un teren. Si da, e o experienta interesanta zazen-ul, intr-o cabana neincalzita, in februarie, prin Fagaras.

  • totul exact pe gustul meu si daca mai gasesti si oamenii e mare fericire in toata viata asta.suna a detasare si-mi place

  • Pete

    In urma cu ceva timp il vedeam pe Paul Dicu in niste poze, band tuica, si mancand ceva sigur de porc :). Si mi-am zis: omul care n-a uitat sa fie om, chit ca e mai sportiv decat multi alti sportivi…. Tot ce conteaza e sa fii om, si sa ai acel echilibru intern, din care sa izvorasca acel discernamant…. Doar aceia pot sa nu regrete nimic, si sa nu ezite… restul nu conteaza, chiar daca gresim, sunt ale noastre
    Multumesc Paul de le-ai spus asa direct!
    Respect!

  • mihai brad

    rezonanta
    ca precizare, doar: nu beau alcool si nu mananc carne(exceptia fiind pestele)
    echilibrul meu interior asta este šŸ™‚ (nu dau explicatii pt fiecare din alegeri in parte, sunt irelevante. incerc doar sa subliniez ca poti fi pe aceeasi lungime de unda cu unu care mananca, bea, fute si se lupta, chiar daca meniul difera šŸ™‚ (sunt sigur ca sesizezi nuanta)

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. CĆ¢mpurile obligatorii sunt marcate cu *