365

On 25 aprilie 2014 by Paul Dicu

vlcsnap-2014-04-22-13h40m55s16_ligh

Au trecut doua saptamani (cand dracu’?). 14 zile din cele 365 ale numarului care m-a dus anul asta, cu noroc, pe-acolo. A patra oara, nici n-am visat vreodata. Tin minte ca, acum 6 ani, cand am descoperit Marathon des Sables, ma rugam la barbosu’ sa ma lase sa-l fac macar o data. Acum, uitandu-ma inapoi, imi vine in cap ca am semnat vreun contract cu Alalalt si nu-mi aduc aminte, altfel cum naiba mi-a permis sa fac patru? Am plans, am cazut, m-am enervat pe toti, mi-a venit sa renunt (pe bune), am scuipat, am mancat nisip, am zbierat, m-am intrebat de ce mai fac asta, am cantat La chilia-n port si Codin, That time of the night si The Nomad, am ras ca prostu’, singur pe pustie, la mesajele ticnitilor de Sam si Sabin, am vomat, m-am rugat ca la sfintele moaste sa nu ma lase picioarele. La sfarsitul turei lungi, n-am fost bucuros c-am terminat-o. Am lasat rucsacul jos, hotarand ca e gata, nu mai vreau. Am sters steguletul cu Inima Copiilor – era murdar de pamant. Dupa cateva ore, cand eram toti la linia de finish, sa-l aplaudam pe ultimul sosit, vazandu-l pe japonez ca inainte de-a trece linia, se intoarce si saluta spre start, m-a busit plansul si-am inteles ca n-am sa renunt niciodata la blestemata asta de cursa. Nu ma intrec cu nimeni, sunt prea slab pentru asta. E caravana mea, indiferent ce-o sa se intample. Berberul ala din varful dunei, care-mi facea cu mana, incet, ca intr-un film, oasele alea din nisip, fetitele alea doua care sapau cu un tarnacop in mijlocul desertului, Gabriel Laczko, zidul ala de la Marie Curie (stiu Enona si Sam despre ce e vorba), iedul care behaia pe langa mine, singur, aparent fara stapan, dementul de Bauer catarat pe masina si zbierand „vous etes magnifique!”, Fred – seful medicilor, care-mi pune o mana pe obraz si-mi spune: bine, te cred, poti sa continui… Toate astea sunt ale mele. Si pentru astea nu-ti trebuie medalii. Desi, n-am sa fiu ipocrit, am asteptat fierul ala blestemat, as minti dac-as spune ca nu ma intereseaza.

Donc, a fost bine. Si, ca sa se intample povestea asta, voua, celor care m-ati ridicat, va multumesc:

ING – Asigurari de Viata, Delia Carstean, esti minunata!

Europa FM, n-o sa stiti niciodata ce e prin burta mea cand va aud vorbind cu mine, in zilele alea. Sau, poate chiar stiti..

Discovery Channel Romania. Asa e, nu e despre destinatie, e despre calatorie.

Laura Baciu. Pff, cu tine se intampla ceva ciudat. Daca nu uit sa iau isotonicele oferite de tine si High5, uit sa-ti multumesc. N-am nicio explicatie si nu stiu cum sa spal rusinea. Da-ti multumesc groaznic.

Petre dima, care a reusit sa nu ma omoare cu mancarea lui. Honneur et.. stii tu.

Ovidiu, GoPro-ul tau a fost dat naibii!

Danube Delta Rally – Mihai Tanase si toti cei din echipa de raliu, v-am zis ca n-o sa sar afara.

Tuturor celorlalti 1351 de prieteni dragi, cunoscuti sau nu, care mi-ati fost alaturi: fire-ati bine toata viata, ba!

Si, ca sa nu ma mai intrebati iar, va spun dinainte. DA, merg si la anu’! Fiindca Inima Copiilor e si inima mea!

 

3 Responses to “365”

Trackbacks & Pings

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *