Ultimul pas

On 8 februarie 2016 by Paul Dicu

desert2

Sincer sa fiu, am tot amanat sa vorbesc despre asta, fiindca stiu ca iar o sa primesc suturi ca-s mitocan si… ma rog. Dar, fiindca nu pentru inteligenta sunt cunoscut, o sa zic.

De multa vreme, in lumea „dezvoltarii personale” (si stiti prea bine de ce-am pus ghilimele) circula niste idei preluate din vechile filosofii extrem orientale – chineza, japoneza samd. Pana aici, toate bune, stim ca baietii aia au destule de spus in sensul asta. Din pacate, insa, multi parerologi interpreteaza cum vor ei preceptele in cauza, lasand din ele doar o forma comoda, usurica, accesibila, care sa mangaie pe cap doritorii de „gandire pozitiva”. Vorbim despre zen, mahayana si confucianism ca despre ultimele meciuri de fotbal, ne pricepem toti la asta (mai ales io). Si, ca sa parem interesanti in fata cursantilor, aducem niste idei din cultura chineza veche, usor dezbracate de fond, le strigam tare si competent si gata. Omul a inteles ca trebuie doar sa gandeasca pozitiv si problemele lui din viata au luat sfarsit. Trebuie doar sa zambeasca mereu si sa ofere imbratisari gratuite si fericirea i se va varsa in cap. Ma rog, la urma urmei, fiecare isi alege calea, n-am eu dreptul sa deschid gura in sensul asta.

As vrea doar sa comentez putin asupra unei idei des intalnite si anume aceea cu „primul pas este cel mai important”. Peste tot intalnim motivationale sforaitoare care ne striga acest chinezism. In realitate, preceptul nu spune deloc asa. Lao Tze (ca de la el a plecat) zice ca orice drum de 1000 de li incepe cu primul pas. Adica doar ar incepe, nu c-ar fi cel mai important. Spun asta, pentru ca vad oameni care renunta dupa primiii pasi, fiindca nu le spune nimeni ca si urmatorii sunt la fel de importanti. Facem primul pas zambind si avand convingerea ca tot ce-a fost greu a trecut. Dupa care totul se prabuseste, fiindca, ghici ce? Nu primim iluminarea si nici nu s-a rezolvat problema.

In fine, io ce-am vrut sa spun? Am vrut sa spun ca, in opinia mea, si al doilea pas e la fel de important. Si al treilea la fel si, poate cel mai important, ultimul. Adica fix ala care ne definitiveaza lucrarea. Mi se pare ca e exact ca atunci cand rasucim cheia in contact, dar n-avem benzina in rezervor. Avem scanteie, da’ n-avem flacara. Cu toate rugamintile si zambetele, primul pas nu e de ajuns, daca nu dam si niste bani pe benzina. Sorry dac-am fost nepoliticos, dar cred ca niciun om responsabil nu vrea mangaieri pe crestet. Donc, cu voia voastra, am sa fiu preocupat nu de primul, ci de ultimul pas. Spor!

2 Responses to “Ultimul pas”

  • Bogdan

    Salut Paul ,

    Ai perfecta dreptate. Primii pasi sunt importanti mereu, pentru ca daca ii faci in directia gresita, e clar ca vei esua. Apoi insa este important si cum continui, pentru ca drumul pana la reusita este foarte lung , si trebuie facut cu grija si atentie. Iar cand reusesti sa ajungi acolo unde vrei este foarte important sa stii sa te si mentii , altfel risti sa pierzi tot ce ai reusit pana atunci .
    Spor si tie .
    Bogdan

  • Cernica Tandin

    Frumos mesaj. Și înțelept, zic eu. Nu cred c-o să primești șuturi. Și asta pentru că ai dreptate. Spor să avem cu toții!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *