Budo cu premeditare

On 18 aprilie 2016 by Paul Dicu

12068894_136640486688297_8236671793849432095_oLa nicio saptamana dupa cea mai slaba cursa pe care am facut-o de cand alerg eu, si vorbesc aici de Maratona di Roma, unde aproape tot ce putea fi potrivnic s-a intamplat, am plecat la Veliko Tarnovo, la stagiul de Aikibudo si Katori Shinto Ryu, organizat de prietenul nostru din Bulgaria, George Zaporozhan. Le promisesem masterilor francezi ca merg acolo, aveam o datorie fata de Xavier sensei si, in ciuda perioadei scurte de refacere, a trebuit sa ma tin de cuvant.

Totul foarte misto acolo, vreme minunata, oameni brici, organizare foarte buna. S-a lucrat cate 6 ore pe zi (e un fel de-a spune ca s-a lucrat. Practic, ne-am batut ca chiorii in tot timpul asta, cu zambetul pe buze). Asa se face in stagiile astea: ziua se bate fiecare cu fiecare, seara bea aproape toata lumea, iar dimineata iti vine sa bati matanii in loc sa intri din nou pe saltea.

Ca de obicei, Xavier sensei, desi vizibil emotionat (asa face de fiecare data cand conduce cate-un seminar), a tinut sa lucreze cu noi de parca i-am furat nevasta si-am imbatat-o. Ne-a batut cu gratie si cu zambetul pe buze, facand pe demnul. Misto, ce sa mai zic.. Uneori mai statea pe langa mine si Daniel si-l auzeam vorbind cu Michel: da, e foarte bine. Baietii lucreaza un pic cam prea realist, dar e foarte bine. In momentul ala am stiut ca urmeaza ceva ce nu-mi mirosea bine. La vreo juma’ de ora dupa asta, vine la mine si-mi zice esti pregatit? Io: pentru ce, sensei? Pai, o sa dati examen, tu si Daniel. M-am cacat pe mine. Nu acum, atunci. Imi lasasem centura neagra si hakama in rucsac si-mi pusesem una alba tocmai fiindca voiam doar sa practic pe saltea, fara sa atrag atentia in vreun fel. Nu mi-a mers. Nu intelegea nimic. Isi musca buza, isi ridica spranceana stanga si zicea: pai, ma uit la voi de doua zile, ne stim de atatia ani, lucrati foarte bine, nu inteleg ce vrei de la tine. De ce sa nu dai examen? Pai, nu-s pregatit, sensei, am venit doar sa cad pe saltea si-atat. Pai si io ce-i spun Lui Maitre Floquet, ca mi-a zis sa-ti dau examen? Ii spuneti ca data viitoare, zic io. Asta e data viitoare, zice el. Mi-a trebuit ceva timp sa-l conving. La sfarsitul stagiului, cand ne-am luat ramas bun, zice: mi-ai zis sa-i spun lui Maitre ca data viitoare, asa o sa-i spun. As vrea sa te tii de cuvant, data viitoare te vreau in examen. I-am mai promis inca o data ca asa o sa fie.

In fine, ce-am vrut io sa spun? Ca, de fapt, cand crezi ca lucrurile sunt foarte proaste, sunt suficiente cateva zile in care sa mananci bataie cu ceasu’ de la gara, ca sa te reprioritizezi putin. Iar berea aia pe care-am baut-o cu Daniel si Cristi dupa ce-am terminat sa ne invinetim, a fost priceless. Ca si vreo doua vorbe pe care mi le-au spus, da’ p-alea le tin pentru mine.

Despre asta e. Intri in sala, mananci bataie cu zambetul pe buze, iesi din sala si beti bere impreuna. Asta e tot.

PS. Ghiudemul lui Aidun, prietenul nostru tatar, nu vindeca ranile da-ti lasa un gust incredibil in gura. Multam, abi!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *